george, andreea, silviu
pentru toate iubirile la care ai rămas fără hârtie igienică
pentru closetele în care amintirea era liniată măsurată
mototolită şi aruncată la gunoi
pentru mama şi tata care se certau zbierau se băteau se muşcau
trânteau uşile
şi gata se auzea apa
pentru cei care nu-şi cer scuze niciodată trec cu vederea
şi apa se duuuce… se duce şi cade în talpă
să călcăm pe vârfuri să nu strivim nimic
doar felul nostru de a folosi hârtia
pentru răsucirea cheii cu care nu mă laşi să intru în tine
şi ceaţa pe care o ştergi de pe fruntea oglinzii
- îţi zâmbeşti după duş –
- mă uit în cadă: ţi-ai dat jos toate săruturile mele
jucăm iar tetris la noapte
am noi forma de alipit –
pe ochi sau…
poate pe mâna care nu se mişcă
sau pe uşa care ţi se-nchide
vorbeşti pentru feţele ce nu te-ascultă
sau pentru dinţii încleştaţi de somn
nu mă lăsa să scriu cuvinte…
ştii că e târziu că noaptea copiii nu cântă femeile nu fluieră
călcâiele nu sună
ştii, e târziu şi e timpul să ne apropiem şi
să lăsăm apa să cadă
a nu se folosi hârtia!
decât pentru iubire
da, e târziu
iubirea nouă redactată pe-o rolă
înmuiată în jet
îmbibată cu mâini
împărţită la colţuri în rate
dar e nouă şi se ţine bine
sub unghii
murdare
ne ţinem de mână să simţim orice
strălucirea mată a hârtiei orbeşte
privirile ca din acvariu sar pe covorul
de vise prăfuite (se-aşterne frica)
pentru toţi peştii rămaşi fără apă în suflet
avortaţi în toaletă
pentru iubirile zgomotoase
pescuite-ntre haine
a nu se folosi hârtie
sau a se folosi de tot
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Well written article.
Post a Comment