ne miscam greoi picioarele prin baltoacele pline de trecut.
copacii, negri de suparare, sunt uzi ...
si ne ploua-ntruna pe ganduri, pe parul carliontat si vopsit...
ne ploua tristetea. ne ploua durerea. ne ploua tot ce iese din noi.
ne ploua cu vant, ne ploua cu nepasare...ne ploua viitorul.
in timp ce cad sarutari reci si ude din cer...cu capul in nori....
vedem doar ca suntem uzi...
ne vrem uscati dar totusi...ramane intrebarea ...
dupa ploaie,
oare nu vom vrea sa ne mai ude cineva sufletul?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment